views: 270
Nu am kef azi
Am trait sa o vad si pe asta. Azi in spatele meu erau doua fetite, de vreo 14 ani, machiate, minunate, tot ce vrei, care, ce faceau ele oare… se plimbau cu tramvaiul. Am auzit tot ce vorbeau pentru ca statea una in brate la cealalta in spatele meu si ascultau manele la iplod. Minunat. Deci se plimbau cu tramvaiul ca sa chiuleasca de la scoala. Nu dupa mult timp au urcat si niste baieti care se pare ca si ei se plimbau cu tramvaiul, si, dat fiind ca aveau aceasta chestie in comun, baietii au incercat sa agate minorele, sa faca schimb de ipoduri, sa vada daca asculta acelasi gen de manele… alea alea. Ma rog, ma voi opri aici cu povestea din tramvai, care nu mai necesita comentarii aditionale, si ma intorc in timp sa imi aduc aminte de vremurile bune. Noi nu chiuleam asa fara rost. Chiuleam doar cu rost, zic eu. Bine, rostul asta a inceput sa capete o dimensiune mult mai ampla dupa clasa a 11a. In 5-8 cred ca am chiulit de vreo 3 ori, si aia de la ore de religie cand mergeam in parc cu “iubitul meu” cu care am fost 2 saptamani, si ne tineam de manutza pe alei. Mai chiuleam la mine in bucatarie, pentru ca nu era niciun birt prin jur, si trebuia sa ne fumam si noi undeva tigarile, astia care ne-am apucat de fumat cat inca plamanii nostri erau in scutece. Apoi, in liceu, treaba s-a mai concretizat. Trebuia sa ai o oarecare doza de chiuluri ca sa fi trendy. In clasa a 9a, cand bagajul meu de figuri il depasea pe cel al colegilor mei, trebuia sa chiulesc ca sa le arat ca eu sunt mai smekera decat ei, ca am tupeu, ca imi permit, ca scap nevatamata. Mergeam in Fronti in pauza mare, ne intalneam cu “cei mari”, si ne uita Dumnezeu acolo. Eram eu si o colega against the world, noi eram cele mai tari, puteam sfida pixul rosu care incercuia absentele cu nemiluita. Si chiar asa a fost, pana intr-o zi cand ne-a dat profa de fizica afara de la ora oentru ca am vorbit la telefon. Inteligent, sau nu chiar, ne-am dus intr-un birt si am fumat vreo 10 tigari. Cand ne-am intors ne-am trezit ca dira voia sa vorbeasca cu noi. Din pacate, duhneam a tutungerie de la 10 metri, iar ea a sesizat asta right away. Ne-a facut drogate, ne-a zis ca ne cheama parintii la scoala. Cam atat a fost cu trendismul, mi-au zburat si aerele, si am facut frumos prezenta ca toti ceilalti copii cuminti. Pana in clasa a 11a, cand a venit schimbul de experienta cu Anglia, au mai fost si vreo 2 greve, am avut cam juma’ de an de scoala daca stam sa le adunam. A fost minunat. Intr-a 12a totul s-a continuat cu balul bobocilor, si cu convingerea ca acum nu ne mai da nimeni afara, ca tre sa dam bacu. In plus, deja ne stiau si profii, eram buddies, ne legam de sireturi, ma rog. Stiam sa falsificam hartii si mai duceam cate o motivare fictiva, dira era foarte calumea si ne credea toate aberatiile, si mai era si chioara si incercuia orice daca ii ziceai ca “a sunat mama”. Ma rog, era un fel de viata buna. Si cu toate astea, nu chiuleam cu nesimtire. Ne mai luam si noi o prima ora, ca sa bem cafeaua, mai ales cand ne-am dat seama ca matematica la ore matinale omoara foarte multi neuroni. Cand mai aveam un test greu la care nu aveam chef sa mergem, ne strangeam la cate unul acasa si dadeam un campionat de carti. Intr-o zi s-a lasat cu un adevarat chef in timpul zilei, cu whiskey si tigari si vodka si poker in jurul unei mese mari. Sunau colegii si le ziceam ce facem, si nu mai stiau cum sa fuga mai repede de la scoala ca sa se alature parangheliei. Alteori mai chiuleam in vestiar, cand portarul cel naspa nu ne lasa sa iesim din scoala, si noua ne clantaneau dintii ca ne asculta la geografie (spaima mea), sau la biologie, in cazul celor vizati. Si cu toate astea am avut tot timpul 10 la purtare, ne-au iubit toti profii, ne-au spus ca suntem clasa pe care toti profesorii si-ar dori sa o aiba, cu bune si cu rele, am avut 9 olimpici nationali, sute de participari la tot felul de concursuri si extracuriculare, ce mai, eram super tari. Dar ma rog, si chiulitul era misto, ce-i drept :D. Mai ales daca se intampla chiar in incinta, cu noi in clasa si profii la catedra, si mintea in cu totul alte locuri.

MAKE A COMMENT
name
email(will not be shown)
web adress(optional)