|
Criza mondiala. Toata lumea vorbeste despre ea, dar nimeni nu prea stie exact cum se manifesta. Cert este ca banii se vor scurge incet incet intr-un fel de canal.. ba nu, o gaura neagra, si lumea va ramane fara. Si firmele isi vor inchide portile si vor da afara angajatii si robotii vor prelua lumea. Sau, nu se va mai produce nimic. Salariile se vor injumatatii, rosiile nu vor mai creste la fel de bine… ce mai, om fii cu totii muritori de foame.
Asta a fost un paragraf fabulos. In sensul ca am fabulat. In sensul ca habar n-am ce va aduce criza, ci doar ca la inceputul anului viitor trebuie sa ne tinem bine pe pozitii ca nu vor mai fi joburi.
Din cand in cand am acest obicei murdar de a ma uita pe ejobs. Nu de la birou, ca cine stie ce suspecteaza astia. Desi cateodata ma mai uitam, dar doar pentru ca le cautam joburi fie fetelor, fie prodanicii, fie cercetam si eu piata asa de pamplezir. Ca-i fain pe ejobs, adevaru-i ca-i un adevarat sport. Si azi dimineata ma dadeam pe ejobs ca nu mai facusem asta demult, sa vad ce se mai invarte. Imi spusese pitulica cum ca n-ar mai fi joburi deloc, dar n-am crezut-o. Si cand am intrat, stupefactia m-a pleznit cu putere.
Pe segmentul Media & Advertising si aferente, erau vreo 4 pagini de joburi. Adica vreo 80 in total. 80! Pe toata luna asta. Din care foarte multe erau de genul “distributie flyere” sau “hostesse, modele, stiti voi ce”. Care numa cu advertising nu se ocupa. Erau vreo 3 posturi de copywriter, dintre care unul din ele era in maghiara. In acelasi timp, se cauta un client service in Croata. Stiti croata? Va gasiti job cu siguranta. Cu romana stam mai prost, dar nu-i stres. Deci nimic. Nimic din ce ar putea sa ma intereseze. Nu tu redactor, nu tu sef, manager, brand manager, sef, actor de televiziune, film, teatru, regizor, superstar, om care nu face nimic doar arata bine si ia bani. Toate aceste joburi se gaseau mai demult pe toate gardurile. Acum au disparut din peisaj si nu putem face nimic in legatura cu asta.
Dar pitzipoanca din tramvai, pitzipoanca ce o sa lucreze? O fata dinaia stereotipa, de nu putea decat sa ma pufneasca rasul. Incepem de jos in sus. Avea in picioare niste… pseudobotine crapate in fata, argintii. Belite toate, de la atata purtat, varful era deci de alt colorit decat argintiul sublim. Cu toc, bineinteles, orice pitipoanca ce se respecta poarta toc. Blugii model turcesc, mai umflati la cur si stramti jos, erau asezonati de o serie de pietre de plastic pretios si colorat, lipit peste catifea neagra care era lipita peste blugi. Respectabila in continuare, pitzipoanca era suspecta de anexista sau cistita, pentru ca circula cu spatele gol. Avea un hanorac auriu (sa se potriveasca cu botinele argintii), si dedesubt inca un hanorac alb. Deasupra avea un paltonas tot alb, dar scurt. De ce? De ce toate astea? Sa se vada tatuajul de pe spate, bineinteles, tatuajul.
Era prajita bine, sesiunile de solar isi facusera efectul. Parul brunet ca pana corbului se prelingea pana la talie. Avea un ruj roz deschis, in nas un cercel, o bijuterie in mecla, asa cum isi face orice pitzipoanca cu clasa. Si unghiile… unghiile dadeau acel chelcheshoz care nu avea cum sa lipseasca. Lungi, fuchsia si cu perle, dar cum altfel?! In rest.. fata era frumoasa. Dar cine o angajeaza? Si pe post de ce?
Pe criza, se mai angajeaza dansatoare, animatoare, hostesse, prost(s)ituate, sau poate casierite la un mega image de lux… dar cine stie, poate fata va termina intr-o zi scoala postliceala (era mai mica decat mine… cu destul de mult, as zice), si inainte sa o rapuna cistita, va trece cu bine de criza si isi va gasi un post bine platit de sotie de milionar in euroi. Noi sa fim sanatosi.
|
|